FLY, completarile tale sunt binevenite. Citind albastreala ta realizez ca vorbesti din "interior" si cred ca sunt in asentimentul tuturor daca te rog sa iti spui parerea in legatura cu pros&cons-urile dorintei noastre de a obtine rezidenta permanenta. In felul acesta dezvoltam subiecte, ca ambasada ne tine pe tusa
.
Pro:
Ai ocazia sa cunosti lumea, altfel decat de la televizor si carti. E o experienta extraordinara, cu riscurile ei desigur. Unora li se potriveste, altora nu, problema este ca in multe cazuri asta se afla „dupa”. Cine vrea sa stea in satul lui, unde are radacini, prieteni, familie, etc, e liber sa o faca, dar in acelasi timp sa fie constient ca trece pe langa multe lucruri care fac viata interesanta.
Alt aspect: e foarte posibil ca o mare parte din stresul si problemele cuernte din Ro sa dispara, inlocuite desigur cu alt fel de stres si probleme. De exemplu dispare sau se reduce grija traiului de zi cu zi: alimente, intretinere, benzina, medicamente, caini, tigani, manele, injuraturi, tepe, lipsa de respect in general. Te doare-n basca de toate astea, desigur daca nu sari peste cal, intotdeauna sunt limite. Repet a nu stiu cata oara, la inceput e mai greu spre foarte greu, depinde de multe situatii specifice. In mod normal nu exista sa nu te descurci daca chiar vrei si mai ales daca n-ai incotro! Ai ocazia sa vezi cine esti si cate parale faci in raport cu noua societate. Poti fi bun in Ro si slab in Ca, posibil si invers.
Rezidenta permanenta si cetatenia daca o vreti e un fel de asigurare: daca se strica treaba in Ro sau EU, ai unde sa te duci. Daca sa strica treaba rau in CA, poti veni inapoi in Ro sau poti sa mergi fara bataie de cap si vize in aproape orice alta tara. In acelasi timp exista sansa sau posibilitatea ca la pensie sa o scoti la capat mai bine decat daca ai fi ramas mereu in Ro, chiar daca te intorci atunci in Ro (sau pe vreo insula...). Nu rupeti complet legatura cu Ro, nu se stie...
Cons:
Totul se plateste. Platesti cu efort mai mare la inceput, cu stresul si nesiguranta primilor ani dar ramane destul si pentru restul sederii (de ex: pastrarea locului de munca). Platesti apoi un pret ridicat datorita orgoliului sau mandriei personale cand vezi ca nu esti apreciat la valoarea ta (mai bine zis: ceea ce crezi TU ca e valoarea ta), de exemplu pentru ca nu se face „echivalarea” studiilor asa cum ai vazut ca se echivaleaza in Ro sau Eu. Dupa o vreme vei realiza ce tampenie este acea echivalare automata si birocratica, dar pana atunci trebuie sa rabzi si sa vezi cum au facut altii care si-au „echivalat” si au acum avans de cateva lungimi in fata canadienilor nativi.
Putin probabil ca sa ajungi „bogat” in sensul canadian. Romanii bogati cu care te-ai obisnuit in Ro sunt niste amarati prin comparatie, dar daca e sa faci comparatii vei afla repede ca un oarecare individ cu venit mediu din Ca poate fi peste „bogatii” Romaniei din multe puncte de vedere. De fapt comparatia cu Ro este o greseala majora, care se face insa doar la inceput. Ai ales o noua viata, atunci lasa comparatiile si priveste inainte. Daca mergi de-a indaratelea, tot privind inapoi, risti sa te impiedici si sa cazi in vreo gura de canal!
Vei plati cu reducerea semnificativa a vietii sociale, cum ai avut-o in Ro, mai ales la inceput dar si pe mai departe. Prietenii se leaga greu (oricum dupa o anumita varsta se leaga greu), oamenii sunt mai preocupati de problemele lor. Cu cat situatia materiala este mai buna, cu atat mai putina este nevoia de ajutor si contacte cu ceilalti. De fapt principalul motiv de abandon canadian este lipsa de viata sociala, singuratatea. A cauta socializare in comunitatile romanesti este o solutie, uneori buna, alteori cat se poate de proasta. Canadienii nu va vor accepta 100% niciodata, mai ales cei de multe generatii acolo. Mici, gratare, muzica, bancuri, nunti-botezuri toate astea exista desigur dar mai incet... Cine e obisnuit cu astea si e foarte „popular” la ele, mai bine sa ramana acasa.
Tema pt cei care aleg regiunea Quebec.
Undeva, in cadrul sistemului de emigrare se rupe o veriga. Ma refer la domeniul de formare si experinta dobandita in Romania. Majoritatea prietenilor stabiliti in zona metropolitana Montreal nu au obtinut job in domeniul lor. La interviu li s-a cerut scolarizare si experienta quebecoasa. S-au inscris la diverse cursuri colegiale sau universitare si in paralel au lucrat la negru ca sa poata sa ciuguleasca si socialul. Dupa finalizarea cursurilor a ramas o singura intrebare: aveti experienta quebecoasa?
Cand puii mei sa dobandesc aceasta experienta daca nu aveam studii. In acest moment ai nevoie de ajutor divin sau de o "pila", cineva din interiorul unei firme care sa stie ca exista un post liber si care sa doreasca sa va recomande pt acea pozitie. Ce te faci daca cel care ar putea sa ofere recomandarea vede in tine un om capabil si peste nivelul experientei lui? Devii un pericol pt pozitia lui in eventualitatea unei disponibilizari. Este bine sa arati viitorilor prieteni ca esti "beton armat"? Am relatat un caz real. Persoana chiar a fost cinstita si ia spus in fata ca reprezinta un pericol pt el.
Pareri?
Cat trebuie sa lasi sa se vada?
Problema e generala, nu numai in Quebec. Partea a doua e demult (foarte) valabila si in Ro.
E un cerc vicios: n-ai experienta ca n-ai lucrat si n-ai lucrat ca n-ai avut basca pusa pe dreapta. Cercul asta nu e chiar rotund si mai are fisuri, trebuie cautate. In Canada experienta bate studiile! Veti intalni multe persoane fara studii sau cu un minim ridicol care ocupa functii importante dar care se descurca bine la lucru. Bine, din punctul lor de vedere si al sefilor.
Deci cand te duci sa aplici pentru o slujba, lasa studiile la urma si zi ce stii sa faci, ce ai facut efectiv, arata desene si poze, si cauta sa te informezi dinainte care sunt atributiile functiei respective in Canada sau Quebec. Da-le exact ce vor sa vada si sa auda, dar nu exagera ca te dibuie repede. Pentru ei Romania nu exista, Europa nu exista, parca ar fi ceva prin US si au auzit ca chinezii sunt harnici si nu comenteaza. In nici un caz nu ridici in slavi capacitatea si desteptaciunea ioropenilor si mai ales nu critici pe nimeni, niciodata. In Canada a critica sau reprosa ceva este daca nu interzis, atunci trebuie facut numai cu multa atentie, in sens pozitiv si bazat pe dovezi, nu beton, ci din fier.
Nu stiu multe detalii despre obiceiurile de munca in Quebec.
Se pare ca foarte multi merg acolo si pentru ca „se dau” ajutoare sociale foarte usor comparativ cu restul provinciilor (si din pacate din banii acelor provincii!). Nu e prost ala care cere, ci ala care da. Normal, daca aia dau, fraier sa fi sa nu iei, dar tot asa fraier esti daca vrei numai asta sau o lungesti prea mult: numai atat vei capata. Ajutoarele sunt mici, cu greu se poate suprvietui decent si din frustrarea creata de lipsurile materiale apar toate acele injuraturi la adresa canadienilor, proteste de strada, abandon. E ca efectul drogurilor.
Pile si relatii.
Se zice ca majoritatea slujbelor se obtin prin relatii si recomandari. O fi, n-o fi adevarat, cert este ca exista o adevarata industrie a recomandarilor aici, mai ales in domeniul public, administratie. Deosebirea fata de Ro este ca recomandarile nu se dau usor, implica multa responsabilitate din partea celui care recomanda: daca respectivul recomandat nu e chiar asa bun cum a fost laudat sau e chiar rau, cel care l-a recomandat poate plati scump. Exista deci oarecare reticenta in a da recomandari. Cat priveste frica respectivului ca noul venit ii va lua locul: problema e reala, omeneasca, nu depinde numai de el si n-are decat sa fie atent de la inceput pentru ce functie il recomanda.
Eu si cei din jur pe care-i cunosc nu am avut recomandari ptr slujba, nici nu au recomandat pe cineva vreodata dar am fost in situatia de a cere si primi confirmari de la alte persoane atunci cand acele recomandari/confirmari erau oficial strict necesare, ca de exemplu la admiterea in ordine profesionale sau alte asociatii. Vedeti sa nu fie recomandari de la persoane aflate inca in Ro (ce gluma...), evitati persoane de aceeasi nationalitate necunoscute angajatorului, preferabil cautati canadieni vechi (pot fi indieni, africani, nu conteaza) cu slujbe decente.
Falsuri pot exista, te-au prins - ti-au pus tinichea pe coada. Nu exista „scrisori” de recomandare, decat ca decor, tot ce trebuie este sa dati numele persoanei, ce functie/relatie a avut cu voi si numarul lui de telefon/e-mail. Va fi contactat direct.
Inca un subiect de discutie sau de ingrijorare, care este nivelul chiriilor si ce obtii?
Platesti mai mult pt un apartament intr-un bloc din beton sau alegi o chirie mai mica si orice miscare se transforma intr-o scartaiala care te trimite la psihiatrie? Daca alegi a doua varianta sfatul meu este sa locuiti la ultimul etaj.
Iata o sursa de inspiratie pt viitorii rezidenti permanenti
Nivelul chiriilor e suportabil si in general supravegheat de autoritati. Pentru oricine, chiar la venit minim sau pe ajutor social se gaseste o solutie decenta sau temporara. Nivelul chiriei depinde desigur de suprafata, tip, dotari, zona, pozitie. Faci socoteala si vezi daca-ti permiti. Daca nu, cauti mai departe, mai mic, mai putin dotat, etc. si apoi faci bine sa-ti cauti un salariu mai bun. E stimulator....
Bloc de beton: sunt mai rare caldirile din caramida sau beton (foarte rare in vest) si in general mai scumpe pentru ca sunt mai aproape de centru. 20-30% mai scump, cel putin comparativ cu ceva standard. Locuintele ieftine sunt fie construite ieftin, fie mai vechi si pot sa nu aiba o buna izolatie fonica (daca au). Exista (blocuri de) locuinte construite special numai pentru inchiriat unde confortul si calitatea pot fi mai mici, dar tot asa se poate sa fie blocuri numai pentru inchiriat cu apartamente f bune sau de lux. Da, se poate sa scartaie podeaua, se poate sa auzi pasii vecinului de deasupra, daca are si copii mici atunci te-ai aranjat. Casca ochii in jur si intreaba, inainte de a te muta, macar atat poti face. Eu am avut odata un vecin tare simpatic si cumsecade, de culoare (casatorit cu o blonda...) care s-a mutat dupa o vreme deasupra si care avea o pasiune frumoasa: muzica africana, la tobe... Am facut ceva plangeri, dar eu am fost cel care s-a mutat primul, intr-un apart. cumparat, cu vreo saptamana inainte ca respectivul sa fie in sfarsit evacuat. Sunt reguli, adica „pastrati liniste intre 11 PM si 6 AM”, respectati, etc” e insa dificil sa scapi de recalcitranti. In general metoda e simpla: cand nu mai poti chemi politia, care sa stii ca vine! Poti face plangere la proprietar sau la compania care are grija de imobil, si in general se rezolva cumva. Mai greu este atunci cand esti proprietar de aprtament si nebunu’ de deasupra e si el proprietar, dar in caz extrem si acela poate fi evacuat din propria locuinta (daca intre timp nu ti-ai luat o camera la psihiatrie). Si la blocuri din beton se poate intampla asa, mai rar. Solutia ideala: muta-te la casa individuala sau macar „townhouse” adica apartamente etajate, ca niste case inguste lipite una de alta, sunt multe asa si in Montreal. Dai un ban dar traiesti mai bine, uneori iesi mai ieftin ca la un apartament bun in bloc din beton.
Acasa
