Am avut un vis. Eram adolescent pe atunci. Acum, la 40 de ani, privind in urma, imi dau seama ca am realizat mare parte din ce mi-am propus dar am facut si multe greseli.
Acum cinci ani am hotarat sa fac o schimbare majora in viata. Satul de miciunile conducatorilor supremi, in urma unei sedinte de familie s-a hotarat in plen parasirea tarii si inceperea unei vieti noi pe taram canadian. Nici nu va inchipuiti ce era in mintea mea. Dupa ce am parcurs toti pasii cu dosarele, interviul si vizita medicala am primit viza mult dorita. WTF! Si-acum, femeie, ce facem?! Trebuia sa vindem tot ce-am strans in 15 ani de munca.Am incercat sa vand mobila,carti, CD-uri, computere, incaltaminte si imbracaminte. Am stat ca talciocarul in strada incercand sa mai strang cativa dolari. O laie. Timp pierdut de pomana. Cine crezi ca iti cumpara asa ceva ! Moca vreti? S-au strans toti prietenii si cunoscutii ca la nunta fara dar. Intr-o zi au golit toata casa.Nu vrea nimeni motanul? Il las pe casa scarii. Poate i se face mila babei de pe palier si il baga in casa.
A venit si ziua plecarii la aeroport. Dupa o ora de plans cu parintii de gat s-a dat bice cailor in directia Otopeni. Cu fiecare Km parcurs ma cuprindea o stare de neliniste. Ce draku fac? Unde pana mea ma duc? Ce puii mei voi gasi acolo? Imi venea sa-i spun colegului meu sa intoarca masina. Nu mai vreau sa plec. Aici este locul meu. Aici am parintii, fratii si prietenii.
Otopeni. Zi de rahat. Ploua cu galeata de nu vedeai la 10 m. Am descarcat carutele si cu cele 6 valize ne-am dus tinta la infoliat. Era ultima palma de pamant romanesc pe care calcam. Daca tot nu aveam ce face pana la imbarcare ne-am pus pe plans. De jur imprejur erau oameni fericiti care plecau in concediu sau indiferentii care erau in interes de serviciu. In grupul nostru se plangea de parca ne duceau la groapa.
Da linistitiva odata ca nu este ultimul drum.
Am decolat si dupa escala din Paris m-am trezit, la propriu, deasupra orasului Montreal. In dreapta mea un pusti tipa cat il tineau puterile. Pusesem ochii pe el inca din Paris. Daca am "norocul" sa stea langa mine am pus-o. Cand l-am vazut langa mine mi-am promis ca daca misca gresit il scap fara parasuta.L-am privit cu "dragoste" cateva secunde si a inteles cine este seful. A fost suficient sa ii adresez un zambet si s-a linistit. Mama lui mi-a multumit. Credea ca o inteleg. La cata franceza stiam, putea sa ma injure cu zambetul pe buze.Cred ca cele trei coniace m-au ... calmat.Norocul pustiului. Cred ca si-a facut de cap dupa expresia de pe fata sotiei mele. Ai dormit ca un ingeras. Am inteles ca este vorba de animalul care se sacrifica de Craciun. Hai iubitule. In traducere libera- misca boule.De ce ne iubesc atat de mult cand bem un pahar in plus?
Eram nerabdator sa aud Bienvenu au Canada sau Welcome to Canada. Caca besa la Odessa.O negresa acra imi punea o mie de intrebari si imi cerea documente. Mobutu Sese Seko credea ca sunt profesor de franceza. A dat-o pe engleza. Nu te-au anuntat ca vin? Nu ai avut timp sa inveti romaneste? Imi vajaia capul. Stiam ca rinocerul din fata mea incearca sa comunice cu mine.Eram blocat. Incercam sa respir regulat. Ce vrea curul asta negru din fata mea si de ce imi vorbeste rastit? Sotia ma atentioneaza tandru aplicandu-mi un ghiont in spate. Te intreaba cati bani avem. De ce o intereseaza pe monkey cati bani am eu. Ii raspund cu un zambet fermecator ca am ...suficienti. Gibonul nu se lasa si ma infrange. I-am spus si gustul laptelui de la sanul mamei numai sa scap de hidosenia din fata mea. Oare asa se procedeaza? Asta este primirea pe care o visam? Ca sa ajung aici mi-ati cerut sa indeplinesc o multime de conditii. Sa fiu baiat scolit, sa am familie, experienta si ...acum de ce ma simt ca o vita?
Acum cinci ani am hotarat sa fac o schimbare majora in viata. Satul de miciunile conducatorilor supremi, in urma unei sedinte de familie s-a hotarat in plen parasirea tarii si inceperea unei vieti noi pe taram canadian. Nici nu va inchipuiti ce era in mintea mea. Dupa ce am parcurs toti pasii cu dosarele, interviul si vizita medicala am primit viza mult dorita. WTF! Si-acum, femeie, ce facem?! Trebuia sa vindem tot ce-am strans in 15 ani de munca.Am incercat sa vand mobila,carti, CD-uri, computere, incaltaminte si imbracaminte. Am stat ca talciocarul in strada incercand sa mai strang cativa dolari. O laie. Timp pierdut de pomana. Cine crezi ca iti cumpara asa ceva ! Moca vreti? S-au strans toti prietenii si cunoscutii ca la nunta fara dar. Intr-o zi au golit toata casa.Nu vrea nimeni motanul? Il las pe casa scarii. Poate i se face mila babei de pe palier si il baga in casa.
A venit si ziua plecarii la aeroport. Dupa o ora de plans cu parintii de gat s-a dat bice cailor in directia Otopeni. Cu fiecare Km parcurs ma cuprindea o stare de neliniste. Ce draku fac? Unde pana mea ma duc? Ce puii mei voi gasi acolo? Imi venea sa-i spun colegului meu sa intoarca masina. Nu mai vreau sa plec. Aici este locul meu. Aici am parintii, fratii si prietenii.
Otopeni. Zi de rahat. Ploua cu galeata de nu vedeai la 10 m. Am descarcat carutele si cu cele 6 valize ne-am dus tinta la infoliat. Era ultima palma de pamant romanesc pe care calcam. Daca tot nu aveam ce face pana la imbarcare ne-am pus pe plans. De jur imprejur erau oameni fericiti care plecau in concediu sau indiferentii care erau in interes de serviciu. In grupul nostru se plangea de parca ne duceau la groapa.
Da linistitiva odata ca nu este ultimul drum.
Am decolat si dupa escala din Paris m-am trezit, la propriu, deasupra orasului Montreal. In dreapta mea un pusti tipa cat il tineau puterile. Pusesem ochii pe el inca din Paris. Daca am "norocul" sa stea langa mine am pus-o. Cand l-am vazut langa mine mi-am promis ca daca misca gresit il scap fara parasuta.L-am privit cu "dragoste" cateva secunde si a inteles cine este seful. A fost suficient sa ii adresez un zambet si s-a linistit. Mama lui mi-a multumit. Credea ca o inteleg. La cata franceza stiam, putea sa ma injure cu zambetul pe buze.Cred ca cele trei coniace m-au ... calmat.Norocul pustiului. Cred ca si-a facut de cap dupa expresia de pe fata sotiei mele. Ai dormit ca un ingeras. Am inteles ca este vorba de animalul care se sacrifica de Craciun. Hai iubitule. In traducere libera- misca boule.De ce ne iubesc atat de mult cand bem un pahar in plus?
Eram nerabdator sa aud Bienvenu au Canada sau Welcome to Canada. Caca besa la Odessa.O negresa acra imi punea o mie de intrebari si imi cerea documente. Mobutu Sese Seko credea ca sunt profesor de franceza. A dat-o pe engleza. Nu te-au anuntat ca vin? Nu ai avut timp sa inveti romaneste? Imi vajaia capul. Stiam ca rinocerul din fata mea incearca sa comunice cu mine.Eram blocat. Incercam sa respir regulat. Ce vrea curul asta negru din fata mea si de ce imi vorbeste rastit? Sotia ma atentioneaza tandru aplicandu-mi un ghiont in spate. Te intreaba cati bani avem. De ce o intereseaza pe monkey cati bani am eu. Ii raspund cu un zambet fermecator ca am ...suficienti. Gibonul nu se lasa si ma infrange. I-am spus si gustul laptelui de la sanul mamei numai sa scap de hidosenia din fata mea. Oare asa se procedeaza? Asta este primirea pe care o visam? Ca sa ajung aici mi-ati cerut sa indeplinesc o multime de conditii. Sa fiu baiat scolit, sa am familie, experienta si ...acum de ce ma simt ca o vita?